Erecție pierdută după nereușită. Viaţa sexuală la 30 de ani: de ce trebuie să ne ferim ca să nu avem de suferit în dormitor


Aşadar, diferite afecţiuni endocrine, vasculare, neurologice şi psihiatrice afectează funcţia sexuală şi reproductivă la bărbaţi.

erecție pierdută după nereușită

În plus, disfuncţia sexuală poate fi simptomul prin care se manifestă o erecție pierdută după nereușită sistemică. Dar, pentru a vedea un semn de boală un semn de anormalitate la acest "nivel" este bine să încep cu descrierea funcţiei sexuale normale.

Erecţia peniană este iniţiată de stimuli neuropsihologici care produc în final vasodilataţia spaţiilor şi a arterelor sinusoide din interiorul celor doi corpi cavernoşi penieni. Erecţia este precedată în mod normal de dorinţa sexuală sau libidocare este reglată parţial de factorii psihologici androgen-dependenţi. Deşi erecţiile spontane nocturne şi diurne sunt suprimate la bărbaţi cu deficit androgenic, erecţiile ca răspuns la stimuli erotici pot continua perioade lungi.

O erectie apare rapid si rapid dispare

Astfel, acţiunea continuă a androgenilor testiculari pare să fie necesară pentru libidoul normal, dar nu pentru mecanismul erecţiei în sine. Penisul este inervat de fibre simpatice, parasimpatice şi somatice. Fibrele somatice din nervul dorsal al penisului formează calea aferentă a reflexului erectil prin transmiterea impulsurilor senzitive de la pielea peniană şi gland la ganglionii rădăcinii posterioare S2-S4 prin nervii ruşinoşi.

erecție pierdută după nereușită

Spre deosebire de terminaţiile de erecție pierdută după nereușită corpuscular din pielea tecii penisului, majoritatea terminaţiilor aferente din gland sunt terminaţii nervoase libere. Calea eferentă începe cu fibrele preganglionare parasimpatice din S2-S4 care trec în nervii pelvici spre plaxul pelvic. Fibrele simpatice ce emerg din ariile cenuşii intermediolaterale TL2 trec prin lanţul ganglionar paravertebral simpatic, plexul hipogastric superior şi nervii hipogastrici pentru a intra în plexul pelvic alături de fibrele parasimpatice.

Fibrele eferente somatice din S3-S4 care trec prin nervul ruşinos spre muşchii ischiocavernoşi şi bulbocavernoşi şi fibrele simpatice postganglionare care inervează muşchiul neted al epididimului, canalele deferente, veziculele seminale şi sfincterul vezical intern mediază contracţia ritmică a acestor structuri în momentul ejaculării. Impulsurile nervoase autonome, integrate în plexul pelvin, se proiectează spre penis prin nervii cavernoşi, care au traiectul de-a lungul feţei postero-laterale a propstatei înainte de a penetra musculatura planşeului pelvin imediat lateral după uretră.

Distal faţă de uretra membranoasă unele fibre intră în corpul spongios, erecție pierdută după nereușită timp ce celelalte intră în corpii cavernoşi odată cu ramurile terminale ale arterei ruşinoase şi venele cavernoase eferente. Dacă în urma unui traumatism pelvin sau intervenţii chirurgicale apare întreruperea nervilor cavernoşi, poate rezulta impotenţa erectilă. Creierul exercită o influenţă modulatoare importantă asupra căilor reflexe spinale care controlează funcţia peniană.

Variaţi stimuli vizuali, auditivi, olfactivi şi imaginativi provoacă răspunsuri erectile care implică eferenţe corticale, talamice, rinencefalice şi limbice spre aria medială preoptică a hipotalamusului anterior, care acţionează ca un centru de integrare. Alte arii ale creierului, ca de exemplu complexul amigdalian, pot inhiba funcţia sexuală. Cu toate că sistemul nervos parasimpatic este efectorul principal al erecţiei, transformarea penisului într-un organ erect este un fenomen vascular.

În stare flască, cum să ți faci penisul mai lung, arteriolele şi spaţiile sinusoidale din corpii cavernoşi sunt în constricţie datorită contracţiei musculatuii netede din pereţii acestor structuri, mediate simpatic. Venulele dintre sinusoide şi tunica albuginee densă care înconjoară corpii cavernoşi se deschid liber în venele emisare.

Erecţia începe când relaxarea muşchilor netezi erecție pierdută după nereușită antrenează dilatarea sinusoidelor şi o scădere a rezistenţei periferice, provocând o creştere rapidă a fluxului sanguin arterial prin arterele ruşinoase interne şi cavernoase.

erecție pierdută după nereușită

Expansiunea sistemului sinusoidal comprimă venulele pe faţa internă a tunicii albuginee, ducând la ocluzie venoasă. Creşterea presiunii intracorporeale duce la rigiditate expansiunea incompletă a spaţiilor sinusoidale duce la o rigiditate incompletă. Erecţia se produce când tonusul sinusoidal indus adrenergic este antagonizat prin stimulare parasimpatică sacrată care produce relaxare sinusoidală în primul rând prin sinteza şi eliberarea neurotransmiţătorului erecție pierdută după nereușită NANCoxidului nitric NO.

Contribuţia eliberării acetilcolin-dependentă a NO din endoliul vascular este nesigură. In vitro, stimularea electrică a benzilor izolate din corpul cavernos cu sau fără endoteliu determină relaxare sinusoidală prin eliberarea neurotransmiţătorilor înăuntrul terminaţiilor nervoase, care este rezistentă la blocanţii adrenergici şi colinergici.

Inhibitorii sintezei oxidului nitric sau a guanozin monofosfatului GMPprecum şi epuratorii oxidului nitric blochează relaxarea sinusoidală. O varietate de neuropeptide găsite în ţesuturile corporale, incluzând peptidul vasoactiv intestinal VIP - vasoactive intestinal peptide şi peptidul înrudit genetic cu calcitonina CGRP - calcitonin gene-related peptideproduc turgescenţă când sunt injectaţi în penis, dar au roluri iziologice incerte.

Norepinefrina joacă un rol important în mecanismul adrenergic de detumescenţă. Emisia seminală şi ejacularea se află sub controlul sistemului nervos simpatic.

Emisia rezultă prin contracţia alfa-adrenergic-mediată a epidiumului, canalul deferent, veziculelor seminale şi prostatei, care face ca lichidul seminal să intre în uretra prostatică. Închiderea concomitentă a colului vezicii urinare previne refluxul spermei în vezică şi ejacularea anterogradă rezultă din contracţia muşchilor planşeului pelvin, incluzând muşchii bulbocavernoşi şi ischiocavernoşi. Orgasmul este un fenomen psihosenzorial în care contracţiile ritmice ale muşchilor pelvini sunt percepute ca plăcute.

Orgasmul se poate produce şi fără erecţie sau ejaculare sau în prezenţa ejaculării retrograde. Detumescenţa după orgasm şi ejaculare este incomplet înţeleasă. După cât se pare, tonusul activ al vaselor din spaţiile sinusoidale este refăcut prin contracţia musculaturii netede probabil mediată adrenergiccare scade influxul de sânge în penis şi susţine golirea ţesutului erectil.

După orgasm există o perioadă refractară care variază ca durată cu vârsta, condiţia fizică şi factorii psihici şi în timpul căreia erecţia şi ejacularea sunt inhibate. A venit vremea să abordăm impotenţa.

Care sunt cauzele disfuncţiei erectile?

Simplu definită, impotenţa este imposibilitatea obţinerii erecţiei, ejaculării sau amândurora. Bărbaţii cu disfuncţie sexuală prezintă o varietate de simptome, fie separate, fie în combinaţie: pierderea dorinţei libidouincapacitate de a iniţia sau menţine erecţia, imposibilitatea ejaculării, ejaculare precoce sau incapacitate de a obţine orgasm.

FOTO Arhiva Adevărul Teoretic, femeile ating apogeul sexual la 30 de ani, aceasta fiind perioada în care se presupune că ar trebui să se bucure cel mai mult de activitatea sexuală, dar asta nu înseamnă că nu există probleme specifice acestei vârste. Nici bărbaţii nu sunt scutiţi de neplăceri, ba chiar stau mai prost decât femeile la acest capitol. Prin urmare, iată care sunt principalele probleme ce pot afecta viaţa sexuală la 30 de ani. Ştiri pe aceeaşi temă Paşii către eliberare: tratarea dependenţei sexuale Disfuncţiile sexuale apar atât la bărbaţi, cât şi la femei, iar în zilele noastre acestea sunt prezente de la persoane tot mai tinere. Viaţa sexuală la 30 de ani: cauzele disfuncţiilor sexuale Bineînţeles, există numeroase probleme fizice care pot cauza disfuncţia erectilă, cum sunt bolile de inimă, arteroscleroza, nivelul ridicat de colesterol, tensiunea arterială, diabetul, obezitatea, accidente vasculare cerebrale, dereglări hormonale etc.

Disfuncţia sexuală poate fi secundară bolilor sistemice sau tratamentului acestora, tulburărilor specifice ale sistemului urogenital sau endocrin sau dereglărilor psihologice. Iniţial s-a crezut că motivul disfuncţiei la majoritatea bărbaţilor cu impotenţă erectilă era psihologic, dar acum se crede că majoritatea bărbaţilor impotenţi au o componentă a unei afecţiuni organice subiacente. Întrucât selectarea şi succesul terapiei depinde de etiologie, este esenţială evaluarea tuturor aspectelor funcţiei sexuale.

erecție pierdută după nereușită

O scădere erecție pierdută după nereușită dorinţei sexuale sau chiar pierderea dorinţei poate fi datorată deficienţei androgenice apărută într-o afecţiune fie hipofizară, fie testicularătulburărilor psihologice sau câtorva tipuri de medicamente prescrise sau de care se abuzează de obicei.

Posibilitatea deficienţei androgenice poate fi testată prin măsurarea nivelului testosteronului şi gonadotropinei plasmatice.

Nivelul minim al testosteronului necesar pentru o funcţie erectilă normală rămâne necunoscut. Hipogonadismul de asemenea poate rezulta în absenţa emisiei, secundar scăderii ejaculatului de către veziculele seminale şi erecție pierdută după nereușită. Cauzele organice ale impotenţei erectile chiar şi imposibilitatea erecţiei pot fi grupate în endocrine, medicamentoase, locale, neurologice şi vasculare. Scăderea testosteronului plasmatic secundar insuficienţei testiculare este o dereglare neobişnuită, dar uşor de recunoscut şi tratat.

O scădere a testosteronului plasmatic până la îngroșarea eficientă a penisului inferioară a normalului nu este o cauză a disfuncţiei sexuale. Totuşi, hiperprolactinemia poate cauza impotenţă la unii bărbaţi cu tumori hipofizare şi poate să nu fie evidenţiată la examenul fizic, hiperprolactinemia inhibând producţia de hormon eliberator al hormonului luteinizant şi astfel determină valori scăzute sau la limita inferioară a normalului ale testosteronului şi gonadotropinei plasmatice.

Bromocriptina, un agonist dopaminergic, poate scădea nivelul prolactinei şi recupera potenţa la aceşti bărbaţi. Deşi multe medicamente sunt asociate cu impotenţa, agenţii antihipertensivi, cimetidina şi inhibitorii de monoaminoxidază duc mai frecvent la disfuncţie erecție pierdută după nereușită.

Medicamentele antihipertensive cu acţiune simpatolitică periferică şi centrală sau activitatea blocantă a receptorilor beta-adrenergici sunt cel mai frecvent implicate. Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei, blocanţii canalelor de calciu şi vasodilatatoarele periferice nu determină o incideinţă semnificativă a disfuncţiei sexuale.

Nu merita penisul - cum sa restabilesti o erectie

Antagoniştii receptorilor histaminici H2 ca de pildă cimetidina au proprietăţi antiandrogenice, pe lângă creşterea secreţiei de prolactină. Inhibitorii de monoaminoxidază, medicamentele antipsihotice şi antidepresivele triciclice pot afecta funcţia sexuală prin acţiune anticolinergică şi simpatolitică.

Afecţiunile peniene, incluzând antecedentele de erecție pierdută după nereușită, traumatism penian şi boala Peyronie, pot determina impotenţă datorită fibrozei spaţiilor sinusoide ale corpilor cavernoşi, ocluziei arterei corporeale sau mecanismelor neurogene.

Boala Peyronie nu este rară, pacienţii prezentându-se de obicei cu un placard dureros pe faţa dorsală a penisului care poate progresa spre dezvoltarea unei încurbări a penisului şi o scădere a ridigităţii erecţiei. Multe tipuri de afecţiuni neurologice determină erecție pierdută după nereușită, incluzând leziuni ale lobului temporal anterior, afecţiuni ale măduvei spinării, pierderea aferenţei senzitive în tabesul dorsal sau lezarea nervilor parasimpatici, de exemplu ce consecutivă unor intervenţii chirurgicale ca prostatectomia sau cistectomia radicală totală.

În contrast, prostatectomia transuretrală nu produce impotenţă organică. În plus, nervii care asigură inervaţia penisului nervii cavernoşi merg pe faţa posterolaterală a prostatei şi dacă sunt menţinuţi intacţi în timpul intervenţiei chirurgicale radicale pe prostată sau vezica urinară, potenţa poate fi păstrată la majoritatea bărbaţilor.

Până la jumătate din bărbaţii cu diabet zaharat dezvoltă impotenţă în 6 ani de la apariţia diabetului şi impotenţa poate fi prima manifestare clinică a neuropatiei diabetice.

Disfuncţia vasculogenă este un factor concomitent la cei mai mulţi bărbaţi cu impotenţă diabetică. Câţiva factori contribuie la impotenţa neuropatică, incluzând anormalităţi ale căilor aferente senzoriale, neuropatia motorie a nervilor cavernoşi care poartă calea efecrentă pentru vasodilataţie la nivelul penisului şi nivelul scăzut de neurostransmiţători în corpii cavernoşi. În plus, denervarea muşchilor netezi sinosoidali duce la pierderea elementelor contractile şi fibroză, care limitează dilatarea spaţiilor.

Deşi calea negativă din penis poate fi testată prin înregistrarea directă a activităţii electrice în musculatura netedă corporeală, testul poate să nu fie necesar deoarece la cei mai mulţi pacienţi se evidenţiază alte manifestări ale neuropatiei vegetative la o examinare atentă.

Erecție pierdută după nereușită alte polineuropatii asociate cu impotenţa au efecte similare. Bărbaţii cu impotenţă vasculogenă se pot prezenta cu impotenţă erecție pierdută după nereușită totală, rigiditate peniană redusă sau pierderea erecţiei în timpul actului sexual.

Medicamente pentru creșterea potenței la bărbați

Insuficienţa vasculară se poate datora ocluziei aortice sindromul Leriche sau mai multor afecţiuni aterosclerotice distale în arterele hipogastrice, ruşinoase erecție pierdută după nereușită cavernoase. Funcţia ţesutului sinusoidal însăşi poate fi afectată negativ de ateroscletoză erecție pierdută după nereușită de folosirea produselor din tutun care conţin o diversitate de agenţi vasoconstrictori.

  • Cum să înțelegeți că o erecție este proastă
  • Mega crema penisului

O afecţiune semnificativă a arterelor ruşinoase şi cavernoase poate surveni în absenţa altor manifestări clinice ale bolii vasculare periferice. Impotenţa observată de obicei după iradierea pelvisului este datorată probabil unor cauze vasculogene. Împreună cu neuropatia, insuficienţa vasculară contribuie la impotenţa multor bărbaţi cu diabet zaharat. Ejacularea precoce are rareori o cauză organică.

erecție pierdută după nereușită

Este de obicei legată de anxietate în situaţii sexuale, expectaţii nerezonabile despre performanţă sau tulburări emoţionale. Au fost descrise diverse modalităţi terapeutice de succes, dar terapia comportamentală este cea mai eficientă.

erecție pierdută după nereușită

Absenţa emisiei este un simptom care poate fi datorat: erecție pierdută după nereușită. Ejacularea retrogradă poate surveni după o intervenţie chirurgicală pe colul vezicii urinare sau se dezvoltă spontan la un bărbat diabetic. Evidenţierea spermei într-o mostră de urină postcoitală stabileşte diagnosticul. După simpatectomie su uneori după o intervenţie chirurgicală retroperitoneală extensivă, inervaţia vegetativă a prostatei şi a veziculelor seminale se pierde, având ca rezultat absenţa contracţiei musculaturii netede în timpul ejaculării.

Deficienţa androgenică determină o scădere a secreţiei prostatei şi a veziculelor seminale şi diminuarea volumului ejaculatului. În sfârşit, medicamentele cum ar fi guanetidina, fenoxibenzamina, fentolamina şi setralina afectează mai curând ejacularea decât erecţia sau libidoul.

Dacă libidoul şi funcţia erectilă sunt normale, absenţa orgasmului este aproape întotdeauna datorată unei tulburări psihiatrice. Priapismul imposibilitatea detumescenţei reprezintă o erecţie persistentă, dureroasă, adesea nelegată de activitatea sexuală. Priapismul poate fi deosebit de o erecţie normală prin absenţa turgescenţei glandului penian. Priapismul poate fi idiopatic, poate fi asociat cu siclemia, leucemia granulocitară cronică, leziuni la nivelul mpduvei spinării sau injectarea unor agenţi vasodilatatori ca alprostadilul în penis.

Tulburarea poate fi secundară coagulării sângelui în spaţiile sinusoidale ale penisului sau anomaliilor mecanismului mediat adrenergic al detumescenţei. Nereuşita în tratarea promptă a priapismului determină de obicei fibroză şi pierderea ulterioară a funcţiei erectile. În fazele precoce, detumescenţa se poate realiza uneori prin aspiraţie, irigarea corpilor cavernoşi şi injectarea unor vasoconstrictori slabi.

Disfunctie erectila Vi se intampla acest lucru dvs.

Dacă aceasta eşuează, poate fi necesară intervenţia chirurgicală de eliberare prin proceduri de şuntare. La pacienţii cu priapism secundar siclemiei, măsurile conservatoare ca transfuzia, oxigenarea şi irigarea sunt în general preferate procedurilor de şuntare. Să trecem la evaluarea impotenţei.